1. Il cunosti pe celalalt. Esti sigur?

ren-building

V-am vorbit în trecut despre cele 7 principii care construiesc o relație fericită. Gottman și echipa lui o numesc „Teoria casei solide” (poate că dacă ar fi fost român, ar fi numit-o teoria „casei de piatră”).

Care e fundația acestei case, ancora cea mai puternică a cuplului?
PRIETENIA sinceră dintre cei doi. Poate pe unii vă miră, poate unii ați știut asta de la bun început: se pare că nu există relație fericită și durabilă, fără ca cei doi să fie în primul rând prieteni!
Pare prea simplu? De bună seamă nu!
Ce înseamnă să fii prieten cu cineva? Avem cu toții anumite standarde pe care trebuie să le îndeplinească cineva pentru a-l numi prieten. Oare poți numi repede două asemenea standarde?

Hai să vedem împreună ce ar fi prietenia dintre doi parteneri…

În primul rând, înseamnă să îl cunoști pe celălalt, să știi care sunt lucrurile care îl preocupă acum, care sunt lucrurile care îl întristează și care îl bucură, să știi care sunt cele mai mari frici și realizările cu care se mândrește, să știi cine sunt oamenii care îi sunt cei mai dragi și care îl stresează sau enervează, să știi la ce visează și de ce, ce îi place și ce nu, când vrea să vorbești și când să îi dai puțin spațiu, când poți să depinzi de el/ea și când să fii tu puternic, când poți să întinzi coarda și când ar fi mai bine să taci…
În al doilea rând, înseamnă să faci și tu cunoscute aceste lucruri despre tine. Să ai curajul să le împărtășești. Să nu-l aștepți numai pe celălalt să te întrebe, să îl/o ajuți să le afle.

E foarte ușor să faci lucrurile după acest principiu la începutul unei relații. Atunci ambii vor să se cunoască și sunt entuziasmați să afle totul unul despre celălalt. Stau ore în șir și vorbesc (sau își trimit mesaje). Mai greu e după o vreme, poate după vreo 2 ani… Atunci ți se pare că îl cunoști foarte bine pe celalalt, poate chiar mai bine decât se cunoaște chiar el/ea, și oricum, tu știi ce e mai bine pentru el/ea! Aproape că nici nu mai are rost să întrebi ceva, pentru că inferezi deja răspunsul! („Lasă că știu eu!…”)
Și timpul trece, omul de lângă tine trece prin schimbări, are alte dorințe, frici și tristeți (poate unele chiar legate de tine acum) și tu nu te mai obosești să le afli, crezând că le știi, sau spui că „nici el/ea nu mai face eforturi să știe ce se întâmplă cu mine! De ce să le fac eu?!”.
În acest ritm, și dintr-un „simț al corectitudinii exagerat”, ne putem distanța ușor, pe nesimțite, iar apoi vom spune „nu te mai recunosc!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s